"Pasiunea Calităţii..."
Leziunile carioase se dezvolta sub actiunea unor bacterii capabile sa produca un mediu suficient de acid pentru a demineraliza structura dentara. Principalele grupe de bacterii implicate in aparitia si progresia cariei dentare sunt streptococii mutans si lactobacilii. Consumul frecvent de dulciuri reprezinta factorul cel mai important in producerea unei placi bacteriene cariogene. Placa bacteriana matura metabolizeaza zaharul in acid lactic, ceea ce produce scaderea pH-ului si demineralizarea smaltului dentar. O singura expunere la un aliment sau o bautura dulce poate produce o scadere a pH-ului cu o durata de o ora. Alti factori care favorizeaza aparitia cariei sunt igiena orala necorespunzatoare, medicamentele care scad fluxul salivar, dintii care au santuri adanci si inguste, spatiile interdentare expuse, acolo unde papila interdentara s-a retras, precum si dintii inghesuiti.
Cea mai importanta metoda de prevenire a cariei dentare este indepartarea zilnica a placii bacteriene prin periaj dentar, folosirea atei dentare (dental floss) si clatire. Santurile si fosetele nu sunt accesibile unui periaj eficient, fiind astfel foarte susceptibile la carie. Sigilarea dentara a reprezentat un progres important in prevenirea cariei, impiedicand colonizarea cu bacterii cariogene a santurilor si fosetelor dentare, prin umplerea acestor spatii inguste cu o rasina speciala. Tratamentele de fluorizare maresc rezistenta structurii dentare la demineralizare, remineralizeaza leziunile incipiente si suprima cresterea streptococilor mutans. Suprimarea cresterii streptococilor mutans dupa un singur tratament de fluorizare locala poate sa dureze cateva saptamani. Este posibila prelungirea acestei perioade de supresie printr-o modificare a obiceiurilor alimentare, in sensul eliminarii din dieta a alimentelor si bauturilor care au continut ridicat de zahar. Copiii ai caror dinti permanenti se afla in perioada de dezvoltare beneficiaza de administrarea suplimentelor de fluor pe cale generala sau prin intermediul apei de baut. Igienizarea dentara profesionala este recomandata o data la 6 luni.
Administrarea suplimentelor de fluor este periculoasa in cazul supradozarii, care poate produce fluoroza, manifestata prin coloratii albe si maronii ale smaltului dentar. Supradozarea apare de obicei atunci cand copilul primeste o suplimentare de fluor din mai multe surse: prin apa de baut, din surse alimentare, mai multe tipuri comerciale de suplimente care contin fluor sau inghite pasta de dinti care contine fluor. Trebuie supravegheat periajul dentar al copilului mai mic de 8 ani, atunci cand utilizeaza o pasta de dinti cu fluor. Cantitatea de pasta nu trebuie sa depaseasca marimea unui bob de mazare, iar copilul trebuie invatat sa clateasca si sa scuipe, fara sa inghita.
Igienizarea dentara profesionala are drept scop indepartarea placii bacteriene, a tartrului si a coloratiilor dentare, urmate de netezirea suprafetelor curatate. Pentru aceasta medicul dentist va utiliza instrumente de detartraj ultrasonice, instrumentar manual, perii rotative, gume sau instrumentul de profilaxie „air-flow”, care foloseste un jet de aer, apa si bicarbonat, indepartand eficient placa bacteriana si coloratiile din spatiile greu accesibile, cum sunt cele interdentare. Dupa o procedura de igienizare profesionala, incepe sa se formeze o noua pelicula de material organic, formata din proteine salivare, care in decurs de 2 ore va acoperi complet suprafata curatata. Aceasta pelicula protejeaza smaltul si reduce frictiunea dintre dinti. Pentru a evita ca recolonizarea peliculei proteice sa se faca cu bacterii cariogene, este foarte importanta limitarea consumului de dulciuri din dieta.
Tratamentul endodontic este necesar atunci cand pulpa dintelui, adica tesutul moale din interiorul canalelor radiculare, devine inflamata sau infectata. Simptomatologia poate fi dureroasa sau nedureroasa. Medicul indeparteaza din canal pulpa dentara (sub anestezie, daca este cazul), curata si prepara forma interna a canalului radicular si apoi umple spatiul respectiv cu un material biocompatibil. Dupa tratamentul endodontic, urmeaza reconstituirea coroanei dintelui. Pentru cazurile cu distructie coronara mare este de obicei necesara aplicarea unui pivot in interiorul dintelui si apoi a unei coroane dentare.
Factorul cel mai important in etiologia bolii parodontale este acumularea si maturarea placii bacteriene situate pe dinti, langa marginea gingivala si in santul gingival. Factori iritativi predispozanti sunt: depozitele moi, resturile alimentare retinute intre dinti, consumul de alimente moi, lipicioase sau dulci, pigmentarile dentare, care creeaza suprafete aspre, tartrul, fumatul, restaurari dentare defectuoase. Factori functionali predispozanti sunt: neprotezarea spatiilor de unde s-au pierdut dinti (ceea ce favorizeaza migrarea dintilor vecini sau antagonisti), trauma produsa de o muscatura incorecta, de inclestarea sau scrasnirea dintilor, respiratia orala si deglutitia infantila, cu impingerea limbii intre dintii anteriori atunci cand pacientul inghite. Anumiti factori sistemici scad rezistenta tesuturilor parodontale si le fac mai susceptibile la efectele factorilor locali. Acesti factori sistemici pot fi anumite dezechilibre endocrine (cum sunt cele de la pubertate, sarcina, menopauza), deficite nutritionale, anumite medicamente (fenitoina, anticonceptio-nalele), stresul, diabetul, boli ale sangelui.
Tartrul este placa bacteriana care s-a mineralizat. Controlul depunerii de tartru incepe cu un control eficient al placii bacteriene. Tartrul poate fi atat supragingival, avand ca sursa minerala saliva, cat si subgingival avand ca sursa minerala sangele. Tartrul este acoperit cu un strat de placa bacteriana nemineralizata. Singura modalitate de a indeparta tartrul este detartrajul profesional, realizat in cabinetul de medicina dentara.
Implantul dentar este un surub din titan, conceput pentru a inlocui radacina unui dinte absent si a sustine apoi o reconstructie protetica. Printr-o interventie chirurgicala implantul este aplicat in osul maxilar sau mandibular. Dupa o perioda de timp, el se integreaza in os si urmeaza procedura de confectionare si montare a unei piese protetice: coroana, punte, proteza partiala mobilizabila sau supraprotezare totala.
Implantul dentar este aplicat sub anestezie locala si pacientul nu simte durere. Dupa ce dispare efectul anesteziei, discomfortul va fi asemanator cu cel resimtit ulterior unei extractii dentare.
Este posibil ca implantul sa nu se integreze in os si sa fie eliminat. Totusi, nu este vorba despre respingerea implantului de catre organism, asa cum se poate produce rejectia unui organ transplantat. Implanturile dentare sunt biocompatibile, fiind confectionate din titan, care este inert fiziologic si nu produce reactii imunologice adverse in tesuturile umane. Exista insa cazuri la care integrarea implantului in os poate esua. Cauza presupusa a acestor esecuri este contaminarea bacteriana a implantului. Chiar in conditiile respectarii riguroase a conditiilor de sterilitate in timpul procedurii chirurgicale, este posibil sa existe un grad de incarcare bacteriana a osului in care se aplica implantul. De asemenea, rezistenta la infectiile cauzate de placa bacteriana este mai mica pentru implant, fata de un dinte natural. Este important ca pacientul sa mentina o foarte buna igiena orala dupa aplicarea implantului si apoi a reconstructiei protetice. Exista si factori cu efect negativ, care nu se afla sub controlul pacientului si nici al medicului dentist, cum sunt accidentele sau anumite afectiuni generale grave. Rata de succes in implantologia moderna este de 97-98%.
Inaltimea inadecvata a osului maxilar in zona dintilor laterali poate necesita o procedura chirurgicala de augmentare osoasa a podelei sinusului maxilar, cu ajutorul unui substitut osos sintetic. Se obtine astfel o inaltime osoasa suficienta pentru plasarea in zona respectiva a unui implant dentar.
Dupa pierderea unui dinte, osul care sustinea dintele se resoarbe, formand uneori o creasta osoasa prea ingusta pentru aplicarea unui implant dentar. Prin procedura chirurgicala numita „split”, creasta osoasa este despicata ca si cand ar fi o bucata de carton gofrat, fiind expandata astfel incat sa furnizeze un spatiu mai larg intre cele doua corticale osoase.
Intre 3-6 ani se pot aplica aparate mentinatoare de spatiu la copii care au pierdut prematur un dinte temporar prin carie sau traumatism sau se poate aplica un aparat care sa corecteze o muscatura inversa a dintilor anteriori. Intre 6-9 ani se pot aplica aparate mobilizabile pentru a corecta diferite anomalii dentare (de exemplu o arcada maxilara prea ingusta). Intre 9-12 ani se pot aplica aparate mobilizabile, aparate functionale si uneori aparate fixe. Intre 12-18 ani, cand sunt prezenti pe arcada toti dintii definitivi se aplica de regula un aparat ortodontic fix, care permite un control tridimensional asupra deplasarilor dentare. Tratamentul ortodontic se poate realiza la adultul de orice varsta, conditia fiind ca parodontiul sa fie sanatos. Tinand cont de cerintele estetice speciale ale pacientului adult, se utilizeaza de obicei un aparat fix cu bracket-uri ceramice si arcuri albe sau tehnici ortodontice linguale – bracket-uri aplicate pe partea interna a dintilor, fara a fi vizibile in exterior.
